Dan Coma, furnizor al Casei Regale a României, a colindat Munţii Măcinului fără eleganta doamnă Doina Levintza

Dan Coma, însoţit de apreciatul arhitect Ticu Burcă (fiul generalului Burcă, cel care a luptat în războiul civil din Spania), şi de inimosul şi voluntarul fotograf secui Feri, cel îndrăgostit iremediabil de Dobrogea, beneficiind de serviciile şoferului suedez Gibi, cel care păstoreşte Enisala Safari Village, au explorat înălţimile ameţitoare ale Munţilor Macin, într-o frumoasă zi de început de decembrie.

Escalada

După câteva tentative de escaladă şi popasuri în tabere intermediare, cei patru cutezători au reuşit să atingă piscul Pricopan, la ameţitoarea înăltime de 467 de metri (cel mai înalt vârf al Munţilor Măcin!), sub atenta supraveghere a lui Bogdan, ranger în Parcul Naţional Măcin. Sus, în tăriile cerului, au fost aşteptaţi de şerpaşul Ion, care pregatise aventurierilor o delicioasă si binecuvântată masă, plină cu bunătăţi şi de sticle cu licori şi pahare cu picior, aşezate pe feţe de masă şi acoperite cu şervete imaculate, alături de uriaşul borcan cu murături.

O masă boierească la altitudine

Deschiderea s-a făcut cu antreuri dobrogene, adică brânzeturi de capră, ardei capia copţi şi umpluţi cu amestecuri macedoneşti, atinse în treacăt cu o parfumată ţuica de caise de Sarichioi. S-a trecut apoi la ciolanul cu fasole la ceaun, pregătit cu două zile înainte la foc mic, stropit generos cu o căpşunică adusă tocmai de pe dealurile Enisalei. Desertul, întruchipat perfect într-o delicioasă plăcintă cu dovleac, a încheiat magistral acest festin al temerarilor care au escaladat sălbaticul pisc Pricopan. Toate aceste bunătăţi au fost pregătite de Teodora, harnica şi devotata bucătăreasă de la Enisala Safari Village.

Siesta seniorilor

După răsfăţul culinar, seniorii înălţimilor dobrogene au trecut cu entuziasm la captarea splendidelor peisaje în nemuritoare imagini digitale, într-un concurs ad-hoc de photo-shooting. Fireşte, la sfârşit nu putea lipsi cafeaua turcească preparată pe jar în cana de aluminiu, acompaniată armonios de o prăjitură cu vişine, toate acestea învelite în sporovăiala molcomă a amintirilor zilei.

De ce a lipsit Doina Levintza

Înainte de plecare, şoferul suedez Gibi a fost nevoit să înfrunte nobila potaie a Casei Levintza care trona în sufragerie pe covorul afgan, potaie care a reuşit cu rafalele de lătrături s-o indispună într-atât pe creatoarea Levintza încât dumneaei a declinat oferta de a mai lua parte la expediţie.

Ce a însemnat lipsa doamnei Levintza

Regulile impuse de chauffeur, în cazul deplasărilor cu jeepul pe distanţe lungi, sunt pe cât de simple, pe atât de draconice: fiecare călător trebuie să dispună de merinde proprii, care se dau la schimb cu bunătăţurile celorlalţi călători. Ticu Burcă, spre exemplu, avea nelipsitele-i sandviciuri cu omletă, făcute de doamna Minerva, iar Feri dispunea de o colecţie de sandviciuri cu cârnaţi ungureşti (altfel cum credeaţi!). Din nefericire, distinsul furnizor al Casei Regale nu avea nici o rezervă alimentare, fapt care a impus efectuarea unei convorbiri telefonice prin care plângerile dumnealui au fost ascultate cu pietate de doamnă. În final, Dan Coma a fost nevoit să stea filosofic la mila celorlalţi expediţionari.

Aceasă aventură de seniori este un mod de viaţă imaginat şi creat de Enisala Safari Village.